Cati ani?

… ai in suflet? Citi porti cu tine in buzunar? Crezi ca conteaza  cum arati? Crezi ca conteaza ce zic altii de varsta si comportamentul tau ori te simti cum te simti si faci cum simti indiferent de cum esti privit/a cu ochii altora? Mie mi-ar placea sa fi ramas macar vre-o 5 ani de 18 ani… De ce poate omul sa repete anul la scoala si nu poate sa-l repete in viata? Eu as vrea sa il mai repet de citeva ori. Daca nu pe ala in care aveam 18 – atunci pe ala in care aveam 20… Voi vreti sa imbatriniti? Nu? Si cum ramane cu intelepciunea pe care o capata omul cu anii? Cum ramane cu copiii si cu nepotii? Chiar nu vreti sa-i cunoasteti? Atunci de ce are omul nevoie in viata ca sa fie intotdeauna multumit de varsta pe care o are? Ce nu-mi ajunge mie de nu ma simt atat de bine in pielicica de anul acesta?
Vreau sa ma pot bucura de orice zi si orice an fara sa-mi intunece orizontul grijile si gindurile.
Cine stie cum se face asta?

Tu… citi ani ai?

Si din nou…

Asa se face ca in viata asta ca sa poti aprecia ceva la justa valoare trebuie neaparat sa pierzi intai. Eu nu ca as fi pierdut in cazul dat pe cineva ci pur si simplu nu mai am alaturi persoanele dragi. Am ramas decat noi doi. Astazi am vorbit cu sor-mea si cu mama pe skype. O ironie a vietii a facut ca astazi sa ne aflam la ˜1900 km distanta una de  fiecare (distantele intre mine si mama, intre mine si sor- mea si intre ele doua sunt aproape egale). Zau, ma uit acuma pe Google Maps si e un triunghi aproape echilateral (sper ca profesoara de geometrie sa nu vada expresia asta a mea vre-odata) format din punctele pe care le-am marcat eu pe harta, astea fiind localitatile in care ne aflam fiecare din noi. Am ras, am plans toate in 3, pe urma cu fiecare in parte.. Este al naibii de greu sa simti distanta asta. Nu zic ca nu mi-am iubit familia ori ca nu o iubesc, dar ma simt totusi vinovata ca nu am stiut sa pretuiesc destul clipele in care am fost alaturi. Am vorbit de una, de alta, de oameni, de servici, de bani, de sarbatori, si am ajuns si la tata.
Sunt al naibii de geloasa pe cei care sunt ~de varsta mea si ii vad plimbandu-se cu tata, cerand sfaturi, ajutandu-se unii pe altii, invitandu-i la masa sambata samd. Ii invidiez, pentru ca eu nu mai pot trai asa ceva.
Sunt sute si mii de km intre noi acuma, ne despart o multime de oameni, de vieti, de intamplari, de drumuri, de paduri, de nori, de ape,  insa cum spune mama mea, Domnul sa-i dea sanatate celui ce a inventat internetul! Este o minune totusi ca putem comunica si ne vedem prin intermediul acestuia.
Asta imi da puteri. Imi iubesc sora mai mult decat oricand. Nu conteaza ca ne contram uneori si cind ne a flam sub un acoperis in 2 mai mult de o saptamana – iese fum. O iubesc si suntem prietene.
Si pe mama o ador, fac abstractie de varsta, cu toate ca am crescut in vremuri diferite, nu avem o varsta,  o conceptie asemanatoare despre viata, si mama imi este prietena. Cu ele impreuna suntem o fortza(!) nemaipomenita! Unde mai pui ca la vara le strang in brate si le pup pe ambele! O sa fie o nebunie! Ce dragute o sa fim cind o sa iesim la plimbare!
Fiti atenti cu cei dragi, invatati sa ii ascultati atunci cind ii aveti alaturi, invatati sa petreceti timpul impreuna.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.