norocosii

Toata viata m-am considerata lipsita de noroc. Ma refer la lucruri simple, precum a gasi bani pe drum, a cistiga la loterie/promotie/consurs, a fi in centrul atentiei intr-un cerc de oameni. Nu consider ca este un motiv de plans, dar m-am simtit o nenorocoasa de felul meu.

Asta ca sa ajung acuma sa inteleg norocul altfel. Anul trecut am castigat cea mai mare loterie a vietii mele 🙂 Nu a fost una cu bani, ci cu burtica. Da, faptul ca am devenit mamica este unul dintre cele mai frumoase momente din viata mea, si de data asta m-am simtit norocoasa. Asta insa a adus schimbari foarte mari in vietile noastre. Eu m-am dezis temporar de serviciu (am alt sef acasa, cel mic), in casa s-au schimbat multe si inca mai urmeaza sa facem multe, pisica a trecut pe locul 2 in casa, nu mai are parte de toata atentia noastra, mai mult, este nevoita sa o cerseasca, uneori nu este timp de ea.

Astazi, zilele noastre trec cam toate la fel. Dimineata tata merge la serviciu, ne uram o zi frumoasa reciproc. Tata isi petrece ziua printre oameni, lucreaza, comunica, iese la o cafea cu colegii. Pentru asta mama il invidiaza. Noi acasa gangurim, ne jucam, descoperim lucruri noi in fiecare zi. Aici ne invidiaza tata. Cand vine seara insa, suntem cei mai fericiti. Stam la masa, povestim cum a trecut ziua, ne jucam cu Alex, pisica se incalceste printre picioare cerand si ea atentie… Suntem fericiti.

Astazi nu-mi mai par norocosi acei care gasesc bani, conduc masini scumpe, isi petrec timpul liber in cluburi si restaurante, au multe stampile in pasaportul albastru, merg peste hotare sa faca shoping…

Astazi – norocosii suntem noi.

ceva nou

A trecut mult timp de cind n-am intrat pe aici. De atunci, s-au schimbat anotimpurile de citeva ori, s-a schimbat guvernarea, au disparut avioane, rubla a scazut, leul tinjeste si matinca vrea s’ajunga rubla din urma.

In familia noastra la fel au avut loc schimbari. Ne-am maturizat un pic fiecare din noi, am mai descoperit lucruri noi, mítzo-cíinele nostru a crescut, a devenit mai blínda (uneori), si in sfarsit, a mai aparut un membru in familia noastra. Poate, raportat la cele enumerate mai sus – acesta nu este un eveniment, ci pur si simplu a venit pe lume inca un copil, cum se intimpla de sute si mii de ori zilnic in lume, dar pentru noi – venirea lui a fost poate cea mai grandioasa intimplare in viata. Acesta este un nou inceput. Copilul asta mi-a rasturnat toate inchipuirile despre viata. Uite asa schimbari au avut loc la etajul 5.

Despre examene

Nu vreau sa irosesc multe litere, o sa spun doar ca anul acesta foarte multi copii impreuna cu familiile lor au primit cite o palma buna.
Sper doar ca acestia sa o primeasca decent, sa nu caute vinovati peste gard si peste drum ci chiar la ei in curte. E de vina internetul, Ipad-ul, Iphone-ul, Iriverul, TV-ul, lounge caffe-ul samd. Sunt de vina copiii care nu vor sa invete si indruga minciuni parintilor despre profesorii ‘care le pun note mici intentionat ca sa scoata bani din ei’. Sunt de vina parintii care umbla varsand lacrimi si bani, deoarece ii este maltratata odrasla, ii este stresat sarmanul copil. 
Oameni buni, examenele au fost inventate demult. Fiecare parinte cind isi trimite odrasla la invatat stie cu ce culmineaza 12 ani de studii scolare+liceale. Cu examene. De ce holbam atunci ochii in luna mai si incepem a cauta cumetri si cunoscuti care pot sa dea o mana de ajutor?
Eu daca nu am iubit fizica niciodata – poate sa ma ajute si Einstein, ca in cap tot nu o sa am fizica. Dar la noi in tara asa-i, daca ai ‘document’ – esti om. Este si o vorba in l. rusa, dar nu o mai scriu.. O stiti.
Ce vreau eu sa spun, e ca asa cum dupa iarna vine primavara, dupa primavara- vara, toamna si iar iarna – si asa anul intreg – asa vin examenele la elevi si la studenti! Aveti 12 ani – timp berechet- pentru a pregati copiii pentru ‘cele mai stresante momente din viata, BACalaureatul’. Dupa care va urma universitatea, nu mai putin ‘stresanta’.
Dragi parinti, in momentul in care doriti pentru copiii vostri ce-i mai bun – lasati-i sa invete. S-a copiat de cind lumea, dar asa cite 2-3 rinduri dar nu toata lucrarea. Ei sunt in stare, trebuie doar sa le dati o sansa, trebuie sa stie ca nu are cine le trimite lucrarile prin telefon. Atunci cind stii ca nu ai de unde astepta o bucata de paine – te apuci sa o coci singur. Trebuie doar sa fi sigur de asta.
Nu invatati voi pentru ei, ii faceti ‘invalizi’. Voi va stresati proprii copii.
Fiti sanatosi. Fiti educati. Fiti decenti.
Va doresc copii frumosi si destepti.